miercuri, 7 martie 2007

Un val de ceva, si nu, nu e berea


Imi aduc aminte, nush de ce, de anii copilariei. De toate misterele ce si-au pierdut de mult farmecul, de toate micile placeri care ne faceau fericiti toata ziua. Era frumos cand eram mica; primele peisaje pe care mi le aduc aminte sunt ale subcarpatilor( m-am nascut in Campulung - Muscel). Cand ne duceam sa luam miere( si ce miere era...=P~) , cand mergeam in weekend pe munte. Cand nu-l mai gaseam pe tata, dar el era la 4 metri de mine,pentru ca imi facea poze... Pentru mine totul era minunat, pentru mine nu conta nimic, si cred ca asta le dadea si parintilor mei puterea de a trece mai departe. Ma uit in urma si imi aduc aminte ca aveam 4 ani jumate cand am plecat de acolo; fratele meu avea doar cateva luni. Cu cat ma gandesc mai bine, cu atat imi dau seama ca a fost greu, si acum ma dor pe mine toate napastele alor mei. Dar am trecut si eu peste, eu mai tarziu decat ei pentru ca eu nu realizam la timpul acela, dar am trecut.
M-am dus sa cumpar cred ca rosii, si m-am dus si la pod la Voinesti sa vad daca venise laptele; este o amintire vie, e ciudat cum durerea iti intipareste adanc in memorie evenimentele. Am cazut intr-o cutie cu cioburi si am avut grija de "estetica" genunchiului meu stang. Era o tanti foarte draguta la paine, tanara; mi-a bandajat piciorul pana acasa.
De mica am avut ghinion, si probabil ma va urmari pana la moarte. Ghinion cu alegerile in viata, ghinion cu alegerea prietenilor, ghinion in alegerea momentelor si a persoanelor speciale... Viata mea nu e marcata decat de esecuri si dezamagire... Cand te gandesti ca am doar 17 ani... :)) De fapt, cred ca pot sa spun ca de mica mi-am facut ghinionul. Norocul ti-l faci singur, right? Inseamna ca si ghinionul... La urma urmei, io am ales toate acele persoane, toate acele intamplari si tot eu am ales sa trec mai mult sau mai putin peste tot si toate.
Si voi trece si peste asta, si peste testul la mate, si peste viitoarea corigenta la chimie, si peste faptul ca din nou trenul iubirii era sa ma alce, si eu tot l-am ratat( asta-i subtila, pentru "cine stie, cunoaste"). M-am cam saturat, sincer. Parca suna bine o viata superficiala si anosta, dar plina de fericire si iubire si... Doamne,iarta-ma ca pana si io am ajuns sa bat campii...

Niciun comentariu: