Povesti de adormit cosmarurile

-Povestea pernutei din dormitor-

Cu cat incercam sa fim mai normali, cu atat ne pierdem mai mult mintile.

Intr-o buna zi, chiar foarte buna zi caci era vorba de o nunta, doua pernute si o pilota au fost facute cadou nasilor. Cele doua pernute erau tare anemice, asa ca au devenit impreuna o singura pernuta pufoasa. Pilota este cu jumatate de norma; este prea subtire sa fie pilota de iarna si prea groasa pentru a fi cearceaf de vara. Dar pernuta, vai! Dar pernuta nu se pierde in astfel de detalii insignifiante. Nu. Pernuta chiar are o viata in afara dulapului; ea nu trebuie sa se imprieteneasca pe raft cu nimeni, ea nu are nevoie de tovarasia prosoapelor, a lenjeriilor de pat sau a fetelor de masa. La naiba, pernuta are si un nume; o cheama Perni. Si e foarte fericita alaturi de prietenii ei din camera. La inceput s-a intovarasit cu perna preferata, era si firesc, nu vi se pare? Dar a ramas de-a dreptul uimita de una dintre cele mai puternice prietenii pe care le putea lega. Eu nu am cuvinte acum sa explic pe de-a-ntregul (nu de alta dar nu cunosc senzatia) asa ca voi reproduce din jurnalul pernutei:

“Era uimitor. Initial, am crezut ca e inca o gluma proasta dupa despartirea de pilota, de familie practic. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca trebuie sa imi impart spatiul vital cu ea. Perna preferata mi-a facut o mica instructie, mi-a zis ca asta cam e teritoriul ei si ca de ea depinde sederea mea aici. […]

Incet, incet ne-am imprietenit. Perna preferata era usor geloasa, a trebuit sa aiba o discutie luuunga cu ea pana sa-i bage mintile in cap. Azi, de exemplu, am ascultat din nou muzica impreuna; indie cred dar nu sunt sigura. Imi place muzica ei; perna preferata zice ca e doar pentru ca sunt mica si nu stiu nimic(e fooooaaarte conservatoare). […]”

Erau chiar cele mai bune prietene. Bineinteles ca existau si probleme, ca in orice relatie pana la urma. Ea mai era prietena buna si cu o jucarie; da, intr-adevar ,era umpic ciudata fata, dar parca asa sunt toti oamenii. Era un catel husky care-i inmuiase inima pur si simplu. Nu stiu cat intelegeti voi, dar Perni era si mai nedumerita. Adica, intelegea afinitatea fiintei pentru pisici; aveau in comun faptul ca aveau picioare si le mai si foloseau. Dar un husky de plus? 

In definitiv insa, toate acestea sunt detalii ce se pierd in ciorne. Tot ce conteaza este ca o data, acum ceva ani, o pernuta a avut curajul de a infrunta singura o camera intreaga. Deznodamantul inca nu il stim; viata este o poveste ce se scrie in fiecare clipa si nu suporta corecturi. Deci pe masura ce paginile se scriu, ce interesati citesc. Si daca nu afla pe moment, nu pierd decat veridicitatea data de actualitate. Pentru ca povestea vietii se denatureaza constant; e ca un film adaptat constant la epoca in care ruleaza.

-va urma-

eu

• nu ma imbrac in roz
• nu port tocuri foarte des
• nu spun "te iubesc"
• nu pun poze cu vreun el pe nicaieri(avatar/ facebook/ orice)
• nu imi cer scuze nici cand stiu ca am gresit
• nu sunt o persoana matura sau cerebrala
• nu imi tin gura cand am ceva de spus
• stiu ce inseamna "nu"
• oricat de mult m-as dezice de mine insami, la unele lucruri nu pot sa renunt...

Vorba 'ceea; punem un contor

Suntem suma tuturor acţiunilor noastre, trecute, prezente şi viitoare. Practic, nu suntem nimic mai mult decât trecut.

19 ani, 3 luni şi 2 zile de viaţă; tragi linie...intermediară. Doar aşa, orientativ, să ştii cam ce iei cu tine mai departe. 

• o copilărie care deja s-a stratificat; nu mai are rost să intrăm în detalii, bănuiesc
• şcoala generală. nişte poze anorexice, multe nume care nu mai înseamnă nimic, puţine amintiri ce merită luate mai departe

• liceu, cimitir al tinereţii mele? Mergem prin galeria amintirilor şi încercăm să alegem câte ceva, orice memorabil, demn de a fi folosit la propagandă.

• SECS. Pretinzi că totul a însemnat ceva mai mult, încerci să îţi găseşti nişte scuze,gen. De fapt, e inevitabil să mă agaţ de gândul ăsta; că fiecare moment are o explicaţie. Cum altfel să mă gândesc că acum iubesc dacă eu nu găsesc absolut nici un moment de "iubire"pentru comparaţie? Ce iau cu mine din capitolul ăsta? Nume care, din nou, nu înseamnă mai nimic în retrospectivă? Senzaţia cruntă că nu sunt un om capabil să simtă ceea ce a idealizat? Un discomfort în coşul pieptului...
• DROGURI. Pepsi, tutun, vodca, whiskey, bere, vin (alb, roşu, negru, sec, demi-sec, dulce, demi-dulce), gin, vermuturi, tequila, absynth, verde, căcat, culori, muzică, ciocolată
• ROCK'N'ROLL. Sau britpunk, oldschool, grunge, metall, indie.
• DEPENDENŢE: pepsi, tutun, muzică, radu, mircea, alecs, dana, vera.
• REVELAŢII: nu sunt artist plastic, nu sunt om de geniu, nu excelez în niciun domeniu, sunt doar mediocră în tot ce fac; lumea e un loc groaznic în care orice fiinţă idealistă pică în degradare sau în foame, ne sacrificăm visele mareţe de viitor pentru un loc de muncă, o casă şi un copil că mai mulţi nu permite criza economică...ufff, nu mai am aer că tot ce scriu vine dintr-un discurs pe care îl ţin în gând...aa, şi cred că sunt patetic de depresivă
• DORINŢE: to be continued...

Jalnică exprimare ce nu poate fi motivată decât de un intelect din ce în ce mai redus şi incapabil să se ridice la nivelul propriilor standarde...Sper să revin şi să spun "moa, ce prostii spuneam la data de 6 aprilie. Ce crunt de deprimată eram; bine că mi-a trecut."

Mai este loc şi pentru iubire? Noi în iad ne mulţumim şi cu secsul...