Povesti de adormit cosmarurile

-Povestea pernutei din dormitor-

Cu cat incercam sa fim mai normali, cu atat ne pierdem mai mult mintile.

Intr-o buna zi, chiar foarte buna zi caci era vorba de o nunta, doua pernute si o pilota au fost facute cadou nasilor. Cele doua pernute erau tare anemice, asa ca au devenit impreuna o singura pernuta pufoasa. Pilota este cu jumatate de norma; este prea subtire sa fie pilota de iarna si prea groasa pentru a fi cearceaf de vara. Dar pernuta, vai! Dar pernuta nu se pierde in astfel de detalii insignifiante. Nu. Pernuta chiar are o viata in afara dulapului; ea nu trebuie sa se imprieteneasca pe raft cu nimeni, ea nu are nevoie de tovarasia prosoapelor, a lenjeriilor de pat sau a fetelor de masa. La naiba, pernuta are si un nume; o cheama Perni. Si e foarte fericita alaturi de prietenii ei din camera. La inceput s-a intovarasit cu perna preferata, era si firesc, nu vi se pare? Dar a ramas de-a dreptul uimita de una dintre cele mai puternice prietenii pe care le putea lega. Eu nu am cuvinte acum sa explic pe de-a-ntregul (nu de alta dar nu cunosc senzatia) asa ca voi reproduce din jurnalul pernutei:

“Era uimitor. Initial, am crezut ca e inca o gluma proasta dupa despartirea de pilota, de familie practic. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca trebuie sa imi impart spatiul vital cu ea. Perna preferata mi-a facut o mica instructie, mi-a zis ca asta cam e teritoriul ei si ca de ea depinde sederea mea aici. […]

Incet, incet ne-am imprietenit. Perna preferata era usor geloasa, a trebuit sa aiba o discutie luuunga cu ea pana sa-i bage mintile in cap. Azi, de exemplu, am ascultat din nou muzica impreuna; indie cred dar nu sunt sigura. Imi place muzica ei; perna preferata zice ca e doar pentru ca sunt mica si nu stiu nimic(e fooooaaarte conservatoare). […]”

Erau chiar cele mai bune prietene. Bineinteles ca existau si probleme, ca in orice relatie pana la urma. Ea mai era prietena buna si cu o jucarie; da, intr-adevar ,era umpic ciudata fata, dar parca asa sunt toti oamenii. Era un catel husky care-i inmuiase inima pur si simplu. Nu stiu cat intelegeti voi, dar Perni era si mai nedumerita. Adica, intelegea afinitatea fiintei pentru pisici; aveau in comun faptul ca aveau picioare si le mai si foloseau. Dar un husky de plus? 

In definitiv insa, toate acestea sunt detalii ce se pierd in ciorne. Tot ce conteaza este ca o data, acum ceva ani, o pernuta a avut curajul de a infrunta singura o camera intreaga. Deznodamantul inca nu il stim; viata este o poveste ce se scrie in fiecare clipa si nu suporta corecturi. Deci pe masura ce paginile se scriu, ce interesati citesc. Si daca nu afla pe moment, nu pierd decat veridicitatea data de actualitate. Pentru ca povestea vietii se denatureaza constant; e ca un film adaptat constant la epoca in care ruleaza.

-va urma-