"Dim: putin cam melodramatic :-))"

A venit si vacanta... adusa de vara... venita pe un val de caldura... Ploaia si canicula au jucat VARA la piatra-foarfeca-hartie si canicula a castigat asa ca urmatoarele trei luni eu voi muri. E funny cand incepi un post vineri seara si il termini luni dimineata:))
Ieri am cunoscut un sarpe; n-am inca poza pe care am facut-o cu ea(e o serpoaica) pe umeri. Ieri am cunoscut si rozatoarele si iepurii care,o data pe luna, ii alcatuiesc meniul. Partea asta n-a mai fost atat de amuzanta. La fel de putin amuzante au fost tarantulele( ce sa-i faci daca sunt arahnofoba). Te iubesc,dar aratam bine cu sarpele ala in jurul gatului,recunoaste. Gata, no more drama. Dar tot nu pot sa ma abtin de la a spune "te iubesc". O sa incerc...
Povesti de viata cu oameni de viata; numele deja nu mai conteaza. Te simti tentat sa ai incredere in mine; increderea asta e ca o boala, sunt mari sanse sa te omoare in final. De ce ai incredere in mine? Doar pentru ca sunt un copil? Sunt un copil, dar unul care a invatat de mult ca increderea e o boala cu transmitere sexuala, parenterala sau verticala. Te deschide catre lumea asta cruda si ipocrita care abia asteapta sa te calce in picioare si sa se dea mare dupa aceea ca a mai umilit un fraier increzator. Nu, nu gresesti daca ai incredere in mine; eu nu te voi trada niciodata tocmai pentru ca stiu cum e. Sper ca nici EL nu imi va trada mie increderea da, si mai important, sper ca eu ma voi ridica la asteptarile LUI.
"LA multi ani" si da, ce vorbesti cu mine ramane vorbit cu mine.
Imi pare rau pentru tine... sincer... Si nu e o compatimire ca toate alea de curtoazie pe care le adresam cu totii tuturor celor care,doar pentru ca ne cunosteau vag, se simteau datori sa se planga. Ai dreptate, e un om de nota 10. Da, mai mult ca sigur eu nu ma ridic la nivelul asteptarilor. Se mai intampla... Totusi, nu crezi ca ai renuntat cam usor si prea repede? Imi pare rau pentru tine pentru ca EA te va uri peste cativa ani, cand se va intreba de ce ai plecat. Sper sa nu se intample asa... pari un om ok si nu meriti; de fapt nimeni nu cred ca merita. Mie- frica,ai dreptate... NU pot sa prevad viitorul! Nu pot nici macar sa cred ca imi pare rau din acest motiv. Acum, ce-o fi o fi, dar ma intelegi sper... cred ca si tu ai vrea acum sa fi stiut ce se va intampla... Acum ca ai lasat ceva in urma...
Mi-e frica, dar il iubesc... Aici,acum... Nu pot sa garantez pentru viitor si ma simt vinovata... parca as cobi...
In alta ordine de idei, Ciucas here i come( cu putin noroc si mai putini turisti americani morti)...2 luni si eu nu voi fi aici...Si tu ma iubesti,stiu...

(nu chiar) Singur pe lume...

Nu ma,n-am murit. Nu mai fiti atat de "ingrijorati" ca n-am mai prea intrat pe mess; viata nu e messenger, viata e cacat. Da, mi-am rezolvat cu brio problemele cu directoru' si nu,nu sunt certata cu ai mei.
S-a terminat scoala...Acum chiar nu prea mai am de ce sa ma agat pentru a face abstractie de mine insami. Am dat aseara peste o faza dintr-un post mai vechi de-al meu; scriam ca o sa incerc sa iubesc, ca am auzit ca e un sentiment chiar tare. DA, TE IUBESC. Dar intelege-ma ca nu sunt obisnuita; toata viata am invatat sa traiesc singura si sa nu imi impart nici macar sentimentele. Fac tot ce pot si totusi simt ca nu e suficient. Nu sunt un geniu, datorita tie mi-am dat seama ca imi lipseste originalitatea si ca nu excelez in nimic. Tot ce pot sa fac e sa incerc si sa te dezamagesc. Acum totul e bine, dar ma intreb ce se va intampla cand sclipirea iubirii ce mi-o porti va incepe sa se stinga. Ce vei face cand ma vei vedea exact asa cum sunt? Nici frumoasa, nici desteapta, cu nimic special care sa ma deosebeasca de restul multimii.
Vreau sa ploua, si eu sa stau in ploaie, si picaturile ce imi ating fata sa se imbine cu lacrimile si sa imi spele tristetea. Doar TU ma faci sa plang, desi esti singurul care NU vrea acest lucru. E ciudat cum facem doar ce nu vrem,nu-i asa? Ramanem doar noi doi, dincolo de orice si de oricine, dincolo de probleme si dincolo de rezolvari. Am ajuns sa te iubesc intr-un timp atat de scurt, desi dragostea era ultimul lucru la care ma gandeam. Lucru si mai straniu, te-am facut pe TINE sa te indragostesti si,in scurt timp, sa ma iubesti cum nu ai iubit niciodata. Ce vei face cand te vei trezi? Imi e atat de frica sa nu te pierd incat fac tot ce pot pentru a te convinge ca te iubesc si ca iti merit iubirea. Si totusi, sunt lucruri pe care nu sunt in stare sa ti le spun.
Cand voi muri, imi voi pune status "Am murit"; nu ma mai intrebati mereu daca am murit doar pentru ca nu am intrat pe mess. Cand voi muri, vei stii ca esti singurul motiv pentru care am ramas in viata atata timp si vei stii cat de rau imi pare ca te parasesc intr-un mod atat de las. Te iubesc, desi tu crezi ca tot tu vei avea de suferit de pe urma acestei relatii. Maine chiar o sa am curajul necesar de a fi total sincera; probabil tot eu voi suferi dar deja nu mai conteaza.Pe TINE, te iubesc. Voi restul, scutiti-ma de ipocrizia asta infecta si de falsa compasiune; nu mai incercati sa fiti empatici, nu poti sa mimezi sentimentul fara sa il cunosti.

Despre alegeri(le mele)

Cand vine vorba de alegeri, nu exista alegeri bune sau rele; exista doar alegeri potrivite sau nepotrivite. Te raportezi la situatie,nu la dogma.
De exemplu, un subiect tabu: avortul. Esti pro sau contra, din motive mai mult sau mai putin logice sau personale. Nu auzi lumea in general vorbind despre avort; cre ca o singura cunostinta mi-a vorbit deschis despre asta. Am mai citit pe un blog, atacat la modu' grav pentru asta in toate comentariile. Am mai vorbit la SC, dar pana si acolo nu se mentineau total obiectivi, desi noi ca formatori de cunostinte ar trebui sa fim invatati cum sa fim obiectivi.
Cel mai bine iti dai seama ce pozitie trebuie sa adopti in clipa in care te lovesti de problema asta.Pana acum cateva zile am sustinut ca avortul e ceva la latitudinea fiecaruia,dar personal nu eram de acord din nici un punct de vedere. Revelatia a venit cam brusc si dureros, si parca imi pare rau ca mi-a luat atat de mult sa ma trezesc. Concret. Daca eu, la varsta mea , m-as trezi insarcinata(Duamneee feresteee!!!) n-as avea foarte multe optiuni. Ele ar suna cam asa:
1)pastrez copilu'. Asta presupune la randu' cuvenit alte doua variante. Una ar fi sa fiu sprijinita de prieten si/sau parinti si sa-mi vad de scoala si de viata, a doua fiind aia in care imi bag pwla in el de viitor si imbratisez cariera de mama singura
2)avortez. Fata in fata cu cuvantu' asta am avut io revelatia; as avorta. Pentru ca in felul acesta imi ofer si mie o noua sansa si,privind in viitor, o sa am ocazia sa fac ceva in viata pentru a le oferi ceva mai bun copiilor care vor veni la timpul potrivit.
Dati-mi in cap, da' asta e parerea mea. Dupa ani in care am blamat acest act, am ajuns sa le inteleg pe unele dintre acele femei. Ca altele prefera sa nu dea banii pe pastilutze si ca nu le place prezervativu', asta e partea doua(ramaneti la felatie daca va place atat de mult sexu' si nu vreti copii si nici sa va protejati).
Deja bat campiile patriei si o sa ma opresc(imi cam face pofta de-o tigara vorbaraia asta)