Fluturașul cănd zboară, trăiește. Își începe peripeția undeva în întuneric, unde nu este nimic mai mult decât celulă-făr-de-nume. De acolo pleacă mai departe în lume și începe a explora. Și în lungul drum până la soare, el întâlnește multe grozăvii...Deși nici nu știe cu ce să înceapă a povesti, noi vom încerca să îl ajutăm.
Printre multe flori, fluturașul nostru a cunoscut o fluturașă. A vă menționa că de la început i s-a părut ceva în neregulă cu ea; avea chiar și aripile ușor pătate de venin într-un colț. Dar și-a zis în sinea lui că nu contează atât de mult; în definitiv, ei tot se pot iubi frumos. Și așa frumos i-a fost totul la început, și așa bine mergeau lucrurile, și prin atâtea locuri s-au plimbat împreună.
Dar la un moment dat ea a făcut ceva fără să-și dea seama. Și lumea lui s-a cutremurat. Și orice ea îi zicea, parcă răul se săpa mai adânc în sufletul lui de borangic. Și timpul a mai trecut și fluturașii s-au despărțit umpic pentru că fiecare a fost chemat puțin în altă călătorie.
Și când s-au reîntâlnit, fluturașa lui parcă nu a făcut decât să împrăștie venin pe el. Dar a iertat-o, și a iertat-o...Și a tot iertat-o până când a simțit că nu mai poate ierta. Și atunci i-a aplicat același tratament. Doar că ea nu a înțeles și a început să se îndoiască de el. Și i-a și spus asta: ”Mă îndoiesc de dragostea ta de fluturaș”. Și fluturașul nostru chiar a crezut că ea zicea asta din suflet, chiar și după ce ea și-a realizat grozăvia spusă și și-a cerut iertare cum a știut mai bine. Așa că a gonit-o în floarea ei. Și ea, pentru el, a plecat.
Rămas singur, el a ascultat ce avea fluturașa lui să-i zică, dar nu o mai credea. Și oricât de sinceră părea, el tot parcă nu vroia să o asculte. Și într-un final, când ea părea a-și fi revenit ca după o veste bună, fluturașul nostru s-a eliberat de povara ce îi devenise. Considerând că revederea lor nu ar mai avea sens, el s-a eliberat crezând poate că o eliberează și pe ea.
Dar fluturașa? Fluturașa moare, căci pe aripile ei s-a aruncat prea mult venin si ea nu mai poate zbura...
Doamne, de ce cand fluturașa Te-a rugat, Tu i-ai dat cea mai pură fericire doar într-un vis, în noaptea de dinaintea prăbușirii?
