[Yahoo messenger]

Pulitica asta mă oboseşte teribil; acum înțeleg de ce nu am vrut niciodată să înțeleg ce se întâmplă. M-am hotărât că, dacă nu cumva vor veni cu un pistol pus la tâmplă pentru a mă convinge să votez, eu nu îmi voi exercita acest drept niciodată.

Am ajuns iar să nu mă mai suport; stau eu cu mine în casă şi simt că înnebunesc, abia aştept să ies deşi nu vreau... sunt confuză,sunt nebună... nici io nu mai ştiu.

Îmi e dor de ceea ce deja ştiu, deja cunosc; nu mai vreau noutate. Probabil din simplul motiv că sunt comodă. Am ajuns la concluzia asta într-o discuție cu un bun prieten. Totu’ plecase de la „ziua unui om din perioada interbelică”, subiect în care am intrat în plin cu Călinescu şi cu ziua lui care însemna umpic de citit,umpic de mâncat, încă umpic de citit, o însemnare in jurnal, cina în oraş cu soția, din nou umpic de citit şi o ultima însemnare în jurnal înainte de culcare. Aşa trăiesc geniile, şi Andrei a concis ca noi doi deja ne aşternem un astfel de viitor plin de lene,comoditate, geniu şi apreciere.

danutza mea: si ma gandeam ce m-ar putea vindeca
danutza mea: :|
danutza mea: si am aj la concluzia k ... NIMIC

Mihaela: mai vrei sati zic ce am?
danutza mea: spune
danutza mea: again
danutza mea: k oricum vineri
danutza mea: ne-am oprit la un sg subiect
Mihaela: da
danutza mea: pe care l-am disc in mod abstract
Mihaela: sb care era f departe de ce aveam fiecare
danutza mea: fara sa pomenim nume si situatii:))
Mihaela: :))
Mihaela: suntem nebune
Mihaela: cross sisters
Mihaela: :))
Mihaela::”>

danutza mea: pey...profita de fluturi si de emotii;)) simte-te bn

Mihaela: si venea iar frica mea de ce nu e planificat
Mihaela: de cu cunosc deja...
Mihaela: app toata viata pana acu am vrut neprezavut
Mihaela: etc
Mihaela: si acu cnd ma gandesc la viitor
Mihaela: nu ma vad facand DOAR proiecte imobiliare pt 40 de ani
Mihaela: si dupaia pensie
Mihaela: si totusi
Mihaela: nu mai vreau neperevazut
danutza mea: eu vreau liniste o vreme
Mihaela: sunt confuza

Mihaela: frate....
Mihaela: afara ploua de rupe...
Mihaela: ploaie d'aia mocnita...
Mihaela: vrei sati dau albumu nou parazitii?

Afară chiar plouă mocnit; e o ploaie care ascunde ceva, un adevăr al lumii ce aleargă şi se zbate şi căruia lumea i-a zis „vânt”. Apa se prelinge de pe garaj, de pe vița de vie, cade pe masă, pe nisip, pe mormânt, pe cadavre, pe fețe triste, pe fețe trase... Pe oameni trişti şi mulți, şi anonimi, oameni care nu asculta şi nu sunt ascultați. Plouă pe oameni care se bucura ca plouă şi nu e ger, aceeaşi oameni care se roaga pentru o iarna blândă altfel mor şi nimanui nu-i va păsa oricum.
Vai, ce confuzie şi nebunieeeeeeeeee

Mihaela – ”[ma incearca o senzatie ciudata,insistenta de... stii tu ce... pnm...sentimente coplesitoare...m-am tot gandit la mine zilele astea...ma bucur pentru tine...sincer,il dispretuiesc,dar ce mai e de facut?nu te mai gandi atat de mult la ei, esti doar tu]www.”

danutza mea – ”[ce trip prost:|]”

Fluturi(andore vs. cascada)

O sa mai revin...

Bun. Si ai ajuns si in ziua asta. In ziua asta fantastica; ziua TA. I-ai ascultat pe toti cu “la multi ani!” ai fi vrut sa fi invizibil pentru ca e o idiotenie sa ti se zica “la multi ani” de ziua ta de nume, dar deh….Romanica…. si iar te apuca sentimentu’ ala de singuratate profunda. Senzatia cotropitoare ca acei ‘multi ani’ nu sunt decat un lung sir de esecuri ce te pandesc cu ranjete meschine. Iar clachezi sit e lasi invaluit de starea aferenta ca de o fantoma de care nu mai scapi, pe care nu o vrei, dar de care nu poti sta departe.
Dar ca intotdeauna, piticul salvator comes to the rescue si iti prezinta scaparea. Te mangaie gandul unei mici doze. Esti constient, in timp ce te duci spre vechiul si bunul tau amic, ca o doza cat cea de acum 7 luni cand coca era aerul tau te-ar cam rupe. Stii de la atatia pe care i-ai vazut si de care nu ti-a pasat pentru simplul motiv ca erau idioti. I-ai cerut 2 grame, ce altceva mai bun sa faci cu banii? Ti le-a dat, ai gustat, ai incuviintat. Esti din nou in camera ta. Admiri praful fericirii si stai cu o oglinda in mana. Nu te gandesti mult,iti faci o linie si tragic. Magnific! De-a dreptul diviiiin!
“Esti un idiot,frate! In pula mea… erai curat de atata timp. E rupere-n cur ce faci acu. N-o sa mai fi in stare sa te lasi, idiotule. Te-ai prajit mult prea rau ca sa mai fi in stare sa iei o decizie. “ “Taci!!!! Taci!!!!! Taaaaciiiiii! Lasa-ma-n pula mea. Fac ce vreau si cum vreau. “ “Frate, esti chiar cretin. Io te stiu cel mai bine. Eu sunt tu bah muie,sau ai uitat?!” Tripu’ merge prost; hai sa-l faci mai bun ca doar de-aia ai luat atata azi. Stiai ca lucrurile vor merge cam prost. Mai mirosi umpic.
Pfooaai! “Puiu, sa stii ca m-am gandit foarte bine inainte sa fac asta. Nu mai pot… pur si simplu nu mai pot. Nu pot sa gandesc pentru doi oameni, sa simt, sa reactionez pentru doi. Ma tragi in jos.” Si se uita spre pamant unde se casca o prapastie care te inghite cu tot cu ea. Si ea se prinde de margine si tu o tii de mana(gest pe care niciodata nu l-ai facut)… si ea te strange de mana si iti da drumul… cazi si te trezesti pe covor. “Coae, nu mai baga! Opreste-te! Ma rupi”
Si atunci vine ideea…. Constatarea… comprehensiunea… “stii ce coae? Trage-o pe toata. Macar sa stii o treaba. Nu ma mai freci si pe mine, nut e mai disper nici io. Nu-I cel mai bine asa?” Te uiti in oglinda; “frate, cata dreptate pot sa am uneori. Ma uimesc pe mine insumi.”
Si o iei...
“Puiu, ma bucur ca ti-a venit mintea la cap…gen,nu ma intelege gresit. Ma bucur ca te-ai razgandit. Te iubesc si ma consider narcissist din cauza asta pentru ca esti viata mea. Teoretic io sunt viata mea,deci as fi narcisist sa ma iubesc. Dar nu mai conteaza,nu-I asa? Te iubesc si gata” “Ia si bea.” “Vai, ce bou sunt. Ma innec. Ce-I asta? Am o alergie?! Puiu, n-am aer. Dar te am pe tine,deci am aer” “scrie-mi ca ma iubesti” “Bine. Imi scriu in palma, nu am foaie. Scriu cu un ciob,n-am pix. Mereu o sa te iubesc… Mereu…” “Esti penibil,nu te vezi? Eu te vad. Frate, vorbesti singur la o masa in cafenea. Pana si chelnerita fuge de masa ta desi te stie de atata timp. “ “Ce masa?! Sunt intins pe jos in camera mea. Sunt cioburi…sange. Pui, vin acum”
Esti mort, imortalizat in spasme. Niciodata nu te voi iubi, prieten imaginar. Eti jalnic, esti tot ce e mai rau din ce am iubit pana acum, dar acum te urasc.


Happy name’s day to me

Nu mai vreau nimic din ceea ce vreau. --->centrefolds