[Yahoo messenger]

Pulitica asta mă oboseşte teribil; acum înțeleg de ce nu am vrut niciodată să înțeleg ce se întâmplă. M-am hotărât că, dacă nu cumva vor veni cu un pistol pus la tâmplă pentru a mă convinge să votez, eu nu îmi voi exercita acest drept niciodată.

Am ajuns iar să nu mă mai suport; stau eu cu mine în casă şi simt că înnebunesc, abia aştept să ies deşi nu vreau... sunt confuză,sunt nebună... nici io nu mai ştiu.

Îmi e dor de ceea ce deja ştiu, deja cunosc; nu mai vreau noutate. Probabil din simplul motiv că sunt comodă. Am ajuns la concluzia asta într-o discuție cu un bun prieten. Totu’ plecase de la „ziua unui om din perioada interbelică”, subiect în care am intrat în plin cu Călinescu şi cu ziua lui care însemna umpic de citit,umpic de mâncat, încă umpic de citit, o însemnare in jurnal, cina în oraş cu soția, din nou umpic de citit şi o ultima însemnare în jurnal înainte de culcare. Aşa trăiesc geniile, şi Andrei a concis ca noi doi deja ne aşternem un astfel de viitor plin de lene,comoditate, geniu şi apreciere.

danutza mea: si ma gandeam ce m-ar putea vindeca
danutza mea: :|
danutza mea: si am aj la concluzia k ... NIMIC

Mihaela: mai vrei sati zic ce am?
danutza mea: spune
danutza mea: again
danutza mea: k oricum vineri
danutza mea: ne-am oprit la un sg subiect
Mihaela: da
danutza mea: pe care l-am disc in mod abstract
Mihaela: sb care era f departe de ce aveam fiecare
danutza mea: fara sa pomenim nume si situatii:))
Mihaela: :))
Mihaela: suntem nebune
Mihaela: cross sisters
Mihaela: :))
Mihaela::”>

danutza mea: pey...profita de fluturi si de emotii;)) simte-te bn

Mihaela: si venea iar frica mea de ce nu e planificat
Mihaela: de cu cunosc deja...
Mihaela: app toata viata pana acu am vrut neprezavut
Mihaela: etc
Mihaela: si acu cnd ma gandesc la viitor
Mihaela: nu ma vad facand DOAR proiecte imobiliare pt 40 de ani
Mihaela: si dupaia pensie
Mihaela: si totusi
Mihaela: nu mai vreau neperevazut
danutza mea: eu vreau liniste o vreme
Mihaela: sunt confuza

Mihaela: frate....
Mihaela: afara ploua de rupe...
Mihaela: ploaie d'aia mocnita...
Mihaela: vrei sati dau albumu nou parazitii?

Afară chiar plouă mocnit; e o ploaie care ascunde ceva, un adevăr al lumii ce aleargă şi se zbate şi căruia lumea i-a zis „vânt”. Apa se prelinge de pe garaj, de pe vița de vie, cade pe masă, pe nisip, pe mormânt, pe cadavre, pe fețe triste, pe fețe trase... Pe oameni trişti şi mulți, şi anonimi, oameni care nu asculta şi nu sunt ascultați. Plouă pe oameni care se bucura ca plouă şi nu e ger, aceeaşi oameni care se roaga pentru o iarna blândă altfel mor şi nimanui nu-i va păsa oricum.
Vai, ce confuzie şi nebunieeeeeeeeee

Mihaela – ”[ma incearca o senzatie ciudata,insistenta de... stii tu ce... pnm...sentimente coplesitoare...m-am tot gandit la mine zilele astea...ma bucur pentru tine...sincer,il dispretuiesc,dar ce mai e de facut?nu te mai gandi atat de mult la ei, esti doar tu]www.”

danutza mea – ”[ce trip prost:|]”

Fluturi(andore vs. cascada)