uuuhh.... chiar ca nam mai scris de mult.... doar ca e chiar greu sa te chinui sa scrii despre ceva, atata timp cat nu gasesti nimic ce consideri demn de a fi redat.
Nu mai vreau sa ma gandesc la "maine"
"Buna", prietene din trecut. Imi aduci zambetul fericirii nepervertite pe buze; apari cand nu mai am curajul sa-ti cer nimic, incerci sa ma inveselesti s, in mod ciudat, de multe ori reusesti. "Da, plec maine de la scoala pentru tine", draga prieten imaginar; poate maine voi vea curajul sa-ti spun ce simt de atata timp.
Sentimentul de "nu faci ceea ce trebuie" nu vrea sa dispara
NU vrea
NU Vrea
NU VRea
NU VREa
NU VREA
Dar se va duce
se va duce odata cu baia bogata in spuma......
Imi urasc fratele; e cretin si am ajuns la concluzia ca nu-l voi mai alinta cu poreclele de pana acum( sobolanul, javra, bestia, monstru). Nu. Nu-i voi mai zice nici macar "frate". Nu merita; eu il ajut cum pot mai bine, si el se simte dator sa ma "simpatizeze", cum zicea un drag profesor pedofil de'al nostru, cu macar un punm. E un dulce, stiu; e binecuvantarea adusa la casa omului. Dar destul despre el, ce-i mai greu urmeaza, caci sobolanul vrea sa ma toarne.
Prea mult spatiu alocat bestiei; trecem mai departe. Da domn'le; sunt blonda. Sunt blonda, nebuna, drogata, proasta, uratica, azi cu parul drept, fara principii sau vreo urma vaga de moralitate, fara viata, plina de curajul orbului. Sunt mihaela, miruna, marina, mirabela; sunt raluca sau mara. Sunt tot ce vrei, sunt cine vrei, cum vrei, unde vrei si cand vrei.
Ciudat... pentru ca eu de fapt sunt satena; sunt perfect sanatoasa, doar ca nu imi place sa fac cum imi canta altii. Drogata.... aici au nimerit-o; drogul meu este arta plastica. Daca aplicarea selectiva a intensitatii gandirii ma face proasta, sunt proasta. Eu sunt doar MIHAELA
Principiile mele nu privesc pe nimeni; nu ma judecati prin prisma gandirii inguste a la Procust. Morala?! Veniti si imi dati voi mie lectii de morala?! Pastrati-va morala pentru voi insiva; aveti nevoie probabil mai mult ca mine, ipocritilor. Curaj! Voi va ascultati ce spuneti?! Eu nu am curajul de a-mi recunoaste sentimentele si voi ma caracterizati ca fiind nepermis de curajoasa? Sunteti mai penibili decat mine in perioadele mele de plina glorie a penibilului.
Un comentariu:
Ma regasesc in mare parte din ce zici. Sa nu-ti urasti fratele. Eu am 17 ani si am un frate de 11. Un cosmar! Nu e in nici un caz fratiorul simpatic, iubitor si amabil pe care credeam ca-l voi avea la cei patru anisori si jumatate ai mei. E cretin, dezgustator de mandru, rau si i-a preluat defectele lu tata. Cred ca la varsta asta asa se presupune ca trebuie sa fie, pana-si dau si ei seama care-i treaba...suntem pur si simplu ca apa si uleiul. Dar o sa treaca si asta...Si o sa fim fericite ca avem un frate. Sper...
Trimiteți un comentariu